PAZA SUFLETULUI. „PENTRU CEI CU SUFLETUL NEVOIAȘ CA MINE…” ‒ SFÂNTUL IOAN IACOB DE LA NEAMȚ

Singur lucrul meu din lume

Este mântuirea mea

Dacă eu nu văd de dânsa

Cine altul va vedea?

.

Trup și suflet dimpreună

De la Domnul mi s-a dat

Deci eu singur voi da seamă

Pentru cele ce-am lucrat.

.

Lucrul mântuirii mele

Este pentru veșnicie

Și nu este dat a-l face

Decât numai singur mie.

.

Hotărârea este dată;

«Trebuiește ca să mor!»

Nu știu când, poate chiar mâine

Sau în ceasul viitor.

.

După asta nu știu locul:

Poate unde dorm acum,

Poate unde stau afară

Sau în casă, ori pe drum.

.

Nu cunosc apoi nici chipul

Întru care voi muri:

Pocăit ori încă slugă

La păcat mă voi găsi?

.

Dacă nu mor fără veste

Boala mă va anunța;

Dar cu greutatea boalei

Voi putea a mă-ndrepta?

.

Mintea mea de mai lucrează

Dar cutremurul de munci,

Îi mai dă răgaz să cerce

Viața mea de pân-atunci?

.

Poate inima atuncea

Să se moaie de căință

Dar la cuget mă încurcă

Câte am pe conștiință.

.

Împrejurul meu atuncea

Frații mei vor sta plângând.

Alții vor să iscodească

Despre banii de comând!

.

De voi fi cumva cu stare

Ei vor folosi momentul

Să mă-ntrebe mai cu seamă

Dacă-i gata «Testamentul»!

.

Poate ei cu grija asta

Vor uita să dea de știre

La părintele Duhovnic

Pentru Sfânta spovedire!

.

Va veni și el la urmă

Să mă-ntrebe de păcate

Dar se leagă poate limba

și nici mintea nu mai poate.

.

Căci mai mult pe altă lume

Cugetarea mea va fi

și căința mea atuncea

Nu știu cum se va primi!

.

Arătări îngrozitoare

Ochii mei atunci văzând

Nici nu știu când iau în gură

Sfintele ce mi-or fi dând!

.

Ca să-mi fie moartea bună

Eu să pregătesc acum

A virtuților merinde

Să le am atunci pe drum!

.

Să-mi adun acum din vreme

Cele ce voi socoti

Că la ziua de pe urmă

Nu le pot agonisi.

.

Spovedirea cea curată

și cu duhul umilit

Cum și paza despre toate

Carii dau de poticnit.

.

Dacă Sfânta spovedire

Nu-i întreagă și curată

Vremea despărțirii noastre

Ne va fi înfricoșată!

.

Căci atunci amar ne vine

Când vedem a noastră stare

și de vămile cumplite

Nu avem nici o scăpare!

.

Frică mare ne cuprinde

Că nu știm, în veșnicie.

Muncă veșnică ne-așteaptă?

Ori nespusă veselie?

.

Deci să am mereu în minte

Că la urmă am să mor

și de trup se va desparte

Sufletul nemuritor!

.

Dacă clipa cea de-acuma

Ar fi clipa cea din urmă

Am nădejde de scăpare

Dacă viața mi se curmă?

.

Mă gândesc că după moarte

Trupul meu va fi sluțit

Nemișcat, fără simțire

Cu miros nesuferit!

.

La biserică ducându-l

Preoții cu rugăciune

Pogorâ-se-va în groapă

Să devie putrejune!

.

Pomenirea lui cu sunet

Va să piară de pe lume

și cu vremea pământenii

Vor uita de al meu nume.

.

Iată cum se trece slava

Trupului de pe pământ

De a căruia plăcere

Toată viața mă frământ.

.

Deci mereu să iau aminte

La tot pasul meu din viață

Căci atârnă mântuirea

Chiar de clipa cea de față!

.

O, prea milostive Doamne

Să nu lași până-n sfârșit

Să amân eu pocăința

Cel prea mult ticăloșit!

.

Pomenirea despre moarte

(Glasul trâmbiții de-apoi)

Neîncetat să mă trezească

Ca alarma la război!

.

Eu în lume las o dâră

Pe o carte tăinuită.

Care-mi face după moarte

Toată viața mea vădită.

.

Frică-mi este că la urmă

Scrise nu se vor afla

Faptele care în viață

A le face se cădea!

.

Iară relele de care

Se cădea a mă feri

Poate toată, vai de mine,

Cartea ceia vor mânji!

.

Azi când cuget vremea morții

Înainte mi s-arată

Cum atunci se va deschide

Pentru mine judecată!

.

Un arap, rânjind la stânga

Îmi citește o carte groasă

Întru care este toată

Fapta mea cea ticăloasă!

.

Iar la dreapta, stând de față

Îngerul cu chip scârbit

Dintr-o mică carte spune

Binele ce-am săvârșit!

.

Dacă este hotărâre

Ca să merg la fericire

Îngerii cu bucurie

Vor veni spre însoțire.

.

Iar de nu se află scrise

Fapte vrednice de milă

Demonii la întuneric

Mă vor stăpâni cu silă!

.

Vai de ticălosul suflet

Care-n iad se osândește

Chin mai mare este gândul

Că «în veci NU SE SFÂRȘEȘTE»!

.

Când va fi aproape vremea

Judecății viitoare

Vor fi semne mari în lună

și în stele și în soare.

.

Judecata va să vină

Ca un fur fără de veste

și fiind noi în păcate

Pocăință nu mai este!

.

Râu de foc va arde totul

Oamenii și împărații

Dobitoace, pești și păsări

Cu tot felul de stihii!

.

Glasul îngereștii trâmbiți

Va suna din patru «torți»

și pe trupul meu acesta

ÎI va ridica din morți!

.

Va chema din nou pe suflet

Din porunca lui Hristos

Ca să se împreuneze

Iar cu trupul cel de lut.

.

Sufletul atunci cu trupul

Nemurire va lua

Dar nu știu: pentru perzare,

Sau spre fericirea mea.

.

Dumnezeu cu Sfânta Cruce

Va veni atunci pe nori

Întru toată Slava Sfântă

Ca un drept judecător…

.

SFÂNTUL IOAN IACOB DE LA NEAMȚ-HOZEVITUL

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s