Singur lucrul meu din lume
Este mântuirea mea
Dacă eu nu văd de dânsa
Cine altul va vedea?
.
Trup și suflet dimpreună
De la Domnul mi s-a dat
Deci eu singur voi da seamă
Pentru cele ce-am lucrat.
.
Lucrul mântuirii mele
Este pentru veșnicie
Și nu este dat a-l face
Decât numai singur mie.
.
Hotărârea este dată;
«Trebuiește ca să mor!»
Nu știu când, poate chiar mâine
Sau în ceasul viitor.
.
După asta nu știu locul:
Poate unde dorm acum,
Poate unde stau afară
Sau în casă, ori pe drum.
.
Nu cunosc apoi nici chipul
Întru care voi muri:
Pocăit ori încă slugă
La păcat mă voi găsi?
.
Dacă nu mor fără veste
Boala mă va anunța;
Dar cu greutatea boalei
Voi putea a mă-ndrepta?
.
Mintea mea de mai lucrează
Dar cutremurul de munci,
Îi mai dă răgaz să cerce
Viața mea de pân-atunci?
.
Poate inima atuncea
Să se moaie de căință
Dar la cuget mă încurcă
Câte am pe conștiință.
.
Împrejurul meu atuncea
Frații mei vor sta plângând.
Alții vor să iscodească
Despre banii de comând!
.
De voi fi cumva cu stare
Ei vor folosi momentul
Să mă-ntrebe mai cu seamă
Dacă-i gata «Testamentul»!
.
Poate ei cu grija asta
Vor uita să dea de știre
La părintele Duhovnic
Pentru Sfânta spovedire!
.
Va veni și el la urmă
Să mă-ntrebe de păcate
Dar se leagă poate limba
și nici mintea nu mai poate.
.
Căci mai mult pe altă lume
Cugetarea mea va fi
și căința mea atuncea
Nu știu cum se va primi!
.
Arătări îngrozitoare
Ochii mei atunci văzând
Nici nu știu când iau în gură
Sfintele ce mi-or fi dând!
.
Ca să-mi fie moartea bună
Eu să pregătesc acum
A virtuților merinde
Să le am atunci pe drum!
.
Să-mi adun acum din vreme
Cele ce voi socoti
Că la ziua de pe urmă
Nu le pot agonisi.
.
Spovedirea cea curată
și cu duhul umilit
Cum și paza despre toate
Carii dau de poticnit.
.
Dacă Sfânta spovedire
Nu-i întreagă și curată
Vremea despărțirii noastre
Ne va fi înfricoșată!
.
Căci atunci amar ne vine
Când vedem a noastră stare
și de vămile cumplite
Nu avem nici o scăpare!
.
Frică mare ne cuprinde
Că nu știm, în veșnicie.
Muncă veșnică ne-așteaptă?
Ori nespusă veselie?
.
Deci să am mereu în minte
Că la urmă am să mor
și de trup se va desparte
Sufletul nemuritor!
.
Dacă clipa cea de-acuma
Ar fi clipa cea din urmă
Am nădejde de scăpare
Dacă viața mi se curmă?
.
Mă gândesc că după moarte
Trupul meu va fi sluțit
Nemișcat, fără simțire
Cu miros nesuferit!
.
La biserică ducându-l
Preoții cu rugăciune
Pogorâ-se-va în groapă
Să devie putrejune!
.
Pomenirea lui cu sunet
Va să piară de pe lume
și cu vremea pământenii
Vor uita de al meu nume.
.
Iată cum se trece slava
Trupului de pe pământ
De a căruia plăcere
Toată viața mă frământ.
.
Deci mereu să iau aminte
La tot pasul meu din viață
Căci atârnă mântuirea
Chiar de clipa cea de față!
.
O, prea milostive Doamne
Să nu lași până-n sfârșit
Să amân eu pocăința
Cel prea mult ticăloșit!
.
Pomenirea despre moarte
(Glasul trâmbiții de-apoi)
Neîncetat să mă trezească
Ca alarma la război!
.
Eu în lume las o dâră
Pe o carte tăinuită.
Care-mi face după moarte
Toată viața mea vădită.
.
Frică-mi este că la urmă
Scrise nu se vor afla
Faptele care în viață
A le face se cădea!
.
Iară relele de care
Se cădea a mă feri
Poate toată, vai de mine,
Cartea ceia vor mânji!
.
Azi când cuget vremea morții
Înainte mi s-arată
Cum atunci se va deschide
Pentru mine judecată!
.
Un arap, rânjind la stânga
Îmi citește o carte groasă
Întru care este toată
Fapta mea cea ticăloasă!
.
Iar la dreapta, stând de față
Îngerul cu chip scârbit
Dintr-o mică carte spune
Binele ce-am săvârșit!
.
Dacă este hotărâre
Ca să merg la fericire
Îngerii cu bucurie
Vor veni spre însoțire.
.
Iar de nu se află scrise
Fapte vrednice de milă
Demonii la întuneric
Mă vor stăpâni cu silă!
.
Vai de ticălosul suflet
Care-n iad se osândește
Chin mai mare este gândul
Că «în veci NU SE SFÂRȘEȘTE»!
.
Când va fi aproape vremea
Judecății viitoare
Vor fi semne mari în lună
și în stele și în soare.
.
Judecata va să vină
Ca un fur fără de veste
și fiind noi în păcate
Pocăință nu mai este!
.
Râu de foc va arde totul
Oamenii și împărații
Dobitoace, pești și păsări
Cu tot felul de stihii!
.
Glasul îngereștii trâmbiți
Va suna din patru «torți»
și pe trupul meu acesta
ÎI va ridica din morți!
.
Va chema din nou pe suflet
Din porunca lui Hristos
Ca să se împreuneze
Iar cu trupul cel de lut.
.
Sufletul atunci cu trupul
Nemurire va lua
Dar nu știu: pentru perzare,
Sau spre fericirea mea.
.
Dumnezeu cu Sfânta Cruce
Va veni atunci pe nori
Întru toată Slava Sfântă
Ca un drept judecător…
.
SFÂNTUL IOAN IACOB DE LA NEAMȚ-HOZEVITUL
Sabia Adevărului 