Rugăciunea este armură cerească

Așadar, rugaciunea nu ne curăță doar de păcate, ci poate să respingă și primejdiile cele mari. Minunatul David, care a fost totodată și rege și profet, prin rugăciune a scăpat de primejdia adusă de războaiele multiple și grele, folosind-o ca pe o armă unică a oștirii, și dând putere soldaților săi în liniște și tihnă să dobândească victoria.

Ceilalți regi își sprijineau nădejdile biruinței lor pe priceperea generalilor, pe diferite planuri de război, pe arcași, pe sulițași și pe călăreți, în timp ce marele David și-a înărit armata cu sfintele rugăciuni și nu și-a pus nădejdile în privirile și comenzile generalilor, și ale cârmuitorilor, și ale eparhilor, nici n-a adunat bani, nici nu și-a construit arme, ci a coborât din ceruri armura dumnezeiască.

Pentru că, într-adevăr, rugăciunea este armură cerească ce poate să păzească de una singură în siguranță pe cei care s-au afierosit lui Dumnezeu.

Pentru că puterea și meșteșului războinic al pedestrașilor, și experiența arcașilor, și trădarea se arată de multe ori nefolositoare, chiar și observațiile războinice, și vitejia potrivnicilor, și multe altele asemănătoare. Rugăciunea, însă, este armă nebiruită și întăritură sigură, care respinge în același fel miile de soldați ca pe unul singur. Pentru că și minunatul David pe Goliat care venea împotriva lui ca un demon înfricoșător nu l-a biruit cu arme și săbii, ci prin rugăciune (I Regi 17).

Atât de puternică armă este rugăciunea pentru regi în lupte și în războaie! Pentru noi, însă, este armă puternică și nebiruită împotriva demonilor.

În același mod și regele Iezechia a biruit în războiul împotriva perșilor fără să-și înarmeze oștirea, ci opunând mulțimii potrivnicilor doar rugăciunea (vezi IV Regi 19). La fel a scăpat și de moarte, înduplecându-L pe Dumnezeu prin evlavia cuvenită, și doar rugăciunea i-a dăruit regelui viața (Isaia 38).

Și iarăși, faptul că rugăciunea curăță ușor de păcate sufletul care a păcătuit, ne învață vameșul care L-a rugat pe Dumnezeu să fie iertat și a primit iertarea (Luca 18, 13). Ne învață și leprosul care, după ce L-a rugat pe Dumnezeu, s-a curățit de lepră (vezi Matei 8, 2). Deci, dacă Dumnezeu a vindecat atât de repede trupul care piere, cu mult mai mult, din marea Sa iubire de oameni, va vindeca sufletul bolnav. Deoarece, cu cât mai prețios este sufletul decât trupul, cu atât mai firesc este ca Dumnezeu să arate grijă mai multă pentru acesta. Și dacă cineva ar vrea să-i numere pe cei care s-au mântuit prin rugăciuni, ar putea să amintească nenumărate exemple vechi și noi.

Sursa: „Rugăciunea, tăria și puterea sufletului”, Sfântul Ioan Gură de Aur, Ed. Egumenișa, 2013, pg. 289 – 290

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s