„Mântuieşte-te pe tine şi mii se vor mântui în preajma ta”, – Cuv. Serafim din Sarov. Acum se mai poate schimba ceva, iar pe vremea antihristului va fi deja târziu. Atunci, mântuieşte-te pe tine.

La întrebarea fratelui: “După cum s-au înmulţit sfinţii în zilele noastre, va fi oare tot aşa şi la sfârşitul veacului acestuia?”, – preacuviosul Nifont († 11.8.1460), Patriarhul Constantinpolului a răspuns:
“Fiul meu, până la sfârşitul veacului acestuia nu se va împuţina numărul proorocilor Lui Dumnezeu, şi în egală măsură – a slujitorilor lui satana. Totuşi, în ultimele vremuri, acei care vor sluji cu adevărat întru Dumnezeu, se vor ascunde cu iscusinţă între oameni şi nu vor săvârşi minuni şi alte semne, ca şi în prezent, dar vor merge pe calea faptelor, îmbinată cu smerenia şi vor fi mai mari decât Părinţii care s-au proslăvit prin minuni, pentru că atunci nimeni nu va mai face în faţa oamenilor minuni, care înflăcărează oamenii şi-i îndeamnă la nevoinţe. Acei care vor ocupa prestolurile ierarhice în toată lumea vor fi cu totul neiscusiţi şi nu vor cunoaşte îndeletnicirea virtuţilor. La fel vor fi şi fruntaşii călugărimii, pentru că toţi vor fi surpaţi de lăcomia pântecelui şi de mândrie, şi vor fi oamenilor mai mult spre ispită, decât spre povaţă, de aceea virtutea va fi neglijată şi mai mult; iubirea de argint însă va împărăţi atunci, şi vai şi amar de acei călugări,
care vor agonisi aur, pentru că aceştia vor defăima pe Domnul Dumnzeu şi nu vor mai vedea faţa Dumnezeului celui viu. Monahul sau mireanul care dă cu camătă aurul său, dacă nu se va lăsa de această fărădelege, va fi afundat în adâncul tartarului, pentru că n-a voit să aducă aurul său jertfă lui Dumnezeu, prin milostenia făcută săracilor. De aceea, fiul meu, după cum am mai spus, mulţi, fiind stăpâniţi de orbire, vor cădea în prăpastie, rătăcindu-se pe un drum mare şi larg”.

Preasfinţitul Ignatie (Breanceaninov) referitor la aceste cuvinte ale Cuv. Nifont de Ţaregrad scria:
“Câtă povaţă preţioasă, câtă mângâiere găsim pentru noi în aceste cuvinte profetice ale
duhovnicescului Părinte! Din cauza înmulţirii ispitelor, din cauza atotcuprinderii şi dominaţiei lor, din cauza uitării poruncilor evanghelice şi a neglijării lor de către întreaga omenire – este necesar ca cei ce voiesc să se mântuiască să se retragă din societatea omenească în singurătate exterioară şi interioară. Din cauza împuţinării conducătorilor purtători de duh, din cauza înmulţirii învăţătorilor mincinoşi, fermecaţi de înşelări diavoleşti şi care atrag toată lumea în mrejele minciunii, este necesară o vieţuire îmbinată cu smerenia, este necesară vieţuirea exactă după poruncile Evangheliei, este necesară îmbinarea rugăciunii cu deplângerea proprie cu deplângerea întregii omeniri, este necesară precauţia faţă de orice aprindere a
patimilor
, pentru acei care cred că pot săvârşi lucrarea Domnului doar cu puterile omeneşti, fără cel ce acţionează şi săvârşeşte lucrarea Sa – Dumnezeu
. Mântuind să-şi mântuiască sufletul îi este spus rămăşiţei creştinilor de Duhul Lui Dumnezeu. Mântuieşte-te pe tine! Ferice, dacă vei găsi un condrumeţ credincios pe calea mântuirii: acesta este în vremea noastră un foarte rar şi preţios dar al Lui Dumnezeu.

Fereşte-te, vrând să mântuieşti pe aproapele tău, să nu te atragă după sine în prăpastia pierzării. Acest lucru se întâmplă deseori. Căderea este îngăduită de Dumnezeu: nu te zbate s-o opreşti cu mâna ta neputincioasă*. Fereşte-te, păzeşte-te tu însuţi de ea: şi aceasta e suficient pentru tine; Străduieşte-te să cunoşti duhul vremii, cercetează-l, pentru ca, după putinţă, să-l ocoleşti. “Astăzi aproape că nu există cuvioşie adevărată, – spunea preasfinţitul Tihon (Zadonski – n. alcăt.) o sută de ani în urmă. – Astăzi există numai făţărnicie”. Teme-te de făţărnicie, mai întâi de toate, de cea dinlăuntrul tău, apoi de-a celorlalţi: teme-te mai cu seamă pentru că ea este în firea vremii şi-l poate molipsi foarte lesne pe fiecare doar din simplă neglijenţă. Nu te nevoi în văzul oamenilor, ci în taină, pentru mântuirea ta, doar înaitea lui Dumnezeu, – şi atunci se va curăţi comportarea ta de făţărnicie. Nu judeca aproapele, lăsând să-i judece Dumnezeu, – şi se va curăţi atunci inima ta de făţărnicie.

*„Mântuieşte-te pe tine, şi mii se vor mântui în preajama ta”, – Cuv. Serafim din Sarov. Acum se mai poate schimba ceva, iar pe vremea antihristului va fi deja de acum târziu. Atunci – mântuieşte-te pe tine.

Descoperă făţărnicia din tine, goneşte-o de la tine: fereşte-te de masele molipsite de ea, care o caută conştient sau inconştient, care slujesc lumii sub pretextul slujirii Lui Dumnezeu, care-şi acoperă căutarea plăcerilor vremelnice prin căutarea celor veşnice, care-şi pun masca sfinţeniei peste viaţa şi sufletul vicios, dedat în întregime patimilor lumeşti”.
“Înainte de a Doua Venire a lui Hristos, creştinismul, cugetarea duhovnicească se vor împuţina peste măsură în neamului omenesc”.
„Potruvnicii lui antihrist vor fi consideraţi răzvrătiţi, duşmani ai binelui şi ai ordinii publice, vor fi supuşi prigoanei ascunse şi deschise, vor fi supuşi chinurilor şi torturilor”.
“Înfăptuitorii semnelor lui antihrist vor fi antihrist şi apostolii săi; semne în soare, în lună şi în stele, iar semnele prevestitoare ale venirii Lui Hristos vor apărea de la sine, fără de vreo mijlocire.

Aştrii cerului îşi îndeplinesc menirea, pentru care, din porunca Domnului, au strălucit pe cer. Ei deja şi-au îndeplinit această destinaţie la naşterea lui Hristos prin strălucirea unei stele minunate; şi-au îndeplinit-o şi la răstignirea Dumnezeu-Omului, când soarele a fost acoperit de o pânză întunecoasă în plină zi. Sfântul Evanghelist Matei spune că, după trecerea cumplitelor dureri, pricinuite de tirania antihristului, îndată va urma Venirea lui Hristos, care se va vesti prin aceea că, soarele se va întuneca, şi luna nu va mai da lumina
sa, şi stelele vor cădea de pe cer. Aceşti aştri vor rămâne la locurile lor, constată fericitul Teofilact Bulgarul; însă ei se vor stinge, dar se vor arăta vederii omeneşti din cauza preaputernicei lumini care se va lăsa asupra lumii, pregătită pentru întâmpinarea lui Dumnezeu întru slava Sa”.


“În vremurile nenorocirilor şi pericolelor văzute şi nevăzute, deosebit de mult este nevoie de rugăciune: atunci, ea va fi expresia lepădarii de încrederea în sine, expresia speranţei în Dumnezeu, ne va atrage ajutorul lui Dumnezeu


„La venirea marilor nenorociri în vremurile lui antihrist vor înălţa rugăciune fierbinte lui Dumnezeu toţi credincioşii adevăraţi. Ei vor chema ajutorul, apărarea, harul lui Dumnezeu spre întărire şi povăţuire.
Propriile puteri ale oamenilor, chiar şi ale celor credincioşi Domnului, nu sunt destule pentru a se opune puterilor aliate ale îngerilor căzuţi şi ale oamenilor, care vor acţiona cu înverşunare şi disperare, presimţind sfârşitul lor apropiat.

Harul Dumnezeiesc, umbrind pe aleşii lui Dumnezeu, va face amăgirile înşelătorului
zadarnice pentru ei, înverşunările lui – neînspământătoare, iar minunile lui –neînsemnate; le va dărui curajul de a mărturisi mântuirea oamenilor de către Mântuitor şi de a-l demasca pe mincinosul mesia, care a venit spre pierzania oamenilor; îi va ridica pe eşafoduri, ca pe tronuri împărăteşti, ca la sărbătoarea nunţii”.
Dumnezeu “chiar şi în vremurile lui antihrist îşi va îndruma robii Săi şi le va pregăti lor locuri şi mijloace de mântuire, cum este scris în Apocalipsă…”.

Sursa: Stareţii despre vremurile de pe urmă, pg. 166-167

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s