Dreptatea ține țara și cetățile

„Din scrisoarea dumneavoastră am înțeles că sunteți înclinat să admiteți o morală aparte pentru politică, deosebită de morala din celelalte treburi și legături omenești. Asta nu poate însemna nimic altceva – oricât de precaut și subtil v-ați exprimat dumneavoastră cu privire la aceasta – decât că ceea ce în treburile omenești de zi cu zi este privit ca lucru necinstit este socotit cinstit în politică, și ceea ce în celelalte legături omenești nu e îngăduit este îngăduit în politică. Tendința aceasta primejdioasă, care a început nu cu dumneavoastră și nu de ieri, a făcut, din păcate, ca poporul să înceapă, într-adevăr, a privi politica drept o morală aparte, adică imoralitate. Oare n-am auzit deseori din gura poporului, atât dumneavoastră, cât și eu, o judecată ca aceasta cu privire la cineva: Da’ ce, crezi că spune adevărul? Nu, asta e doar politică la el ?

Vedeți ce prăpastie este între tendința dumneavoastră și judecata poporului? Morala politică aparte a dumneavoastră este denumită simplu de popor: minciună și amăgire. Iar dumneavoastră trebuie să țineți seama de judecata poporului, fiindcă politica este, în sensul său cel mai bun, o treabă a poporului, și încă una dintre cele mai mari treburi ale poporului. Eu știu ce vreți dumneavoastră. Ați vrea să descoperiți o îndemânare aparte, prin care poporul să propășească și statul să dăinuiască. Și această anumită îndemânare aparte, în mod inevitabil asemănătoare cu îndemânarea trișorilor de la jocurile de noroc, ați vrea dumneavoastră să o numiți morală politică. Eu nu mă îndoiesc că imboldurile dumneavostră sunt nobile, dar toate celelalte câte le spuneți, cad în afara sferei morale, în afara sferei creștinismului și în afara sferei culturii. Este preistoricul joc și preistorica întrecere dintre cel mai tare și cel mai slab, în care atunci când nu ajută surâsul fals ajută dinții și ghearele, și viceversa. La toate acestea poporul spune: Dreptatea ține țara și cetățile. Dacă dumneavoastră disprețuiți această axiomă de fier a poporului nostru din pricină că îl socotiți simplu, ascultați ce afirmă englezii cultivați: Cinstea este cea mai bună politică. A fost o vreme în îndelunga ucenicie politică a englezilor când se gândea și altfel. Experiența însă i-a învățat că într-adevăr cinstea este cea mai bună politică. Un mare om de stat american spunea: Dacă americanii ar merge în parlament cu aceleași gânduri și simțăminte cu care merg la biserică, statul nostru ar fi întărit, iar poporul mulțumit. Chiar și la vechii păgâni din dragii noștri Balcani cei mai proslăviți erau acei oameni de stat care în treburile publice ale poporului respectau aceleași reguli morale ca în treburile lor private. Vă amintiți cum s-a purtat dreptul Aristide când a fost pusă la vot exilarea sa din patrie? Un oarecare fără știință de carte l-a rugat pe Aristide să-i scrie pe un ciob: Aristide să fie exilat! Iar Aristide, fără să șovăie, a scris ceea ce era spre paguba sa.

Indivizibilitatea moralei a fost proclamată și întărită de credința creștină mai mult decât de orice altceva vreodată. Una dintre cauzele principale ale actualei dezordini și restriști de pe acest mic continent european este duplicitatea moralei. O morală este postulată pentru viața privată, alta pentru cea publică. Că această duplicitate nu duce popoarele la bine, ne dă mărturie felul cum s-au purtat mai-marii ierusalimiteni cu Hristos și soarta de mai apoi a poporului lui Israel. Judecând înlăuntru poporul, ei pedepseau martorii mincinoși cu moartea, în vreme ce la judecata lui Hristos au căutat martori mincinoși ei înșiși. Apoi, între ei spuneau că Iisus lucrează în folosul romanilor (v. Ioan 11, 48), iar înaintea romanului Pilat, că Iisus este împotriva romanilor și împotriva cezarului, fiindcă singur pe Sine S-a făcut împărat (Ioan 19, 12) adăugând cu fățărnicie: noi nu avem împărat afară de cezarul. Aceasta este duplicitate a moralei. Aceasta este morala politică prin care politicienii iudei au vrut să își salveze poporul, și l-au pierdut. Văzând toată această intrigă, toată această imorală uneltire a fariseilor împotriva Sa, Domnul le-a prevestit: și se va lăsa casa voastră pustie. Iată-vă roadele moralei politice. Iată ce lecție cumplită pentru toți conducătorii de popoare ce rup în două morala, depărtându-se de această axiomă de fier a poporului: Dreptatea ține țara și cetățile.

Pace dumneavoastră și sănătate de la Domnul! ”

Sursa: Sfântul Nicolae Velirimovici, „Răspunsuri la întrebări ale lumii de azi”, Scrisoarea a 74-a: Politicianului N.N., care întreabă cu privire la morala politică, pg.140-142, Editura Sophia, București, 2015

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s