13 septembrie 1899 – 13 septembrie 2018. Astăzi se împlinesc 119 ani de la nașterea lui Corneliu Zelea Codreanu

Astăzi se împlinesc 119 ani de la nașterea lui Corneliu Zelea Codreanu, întemeietorul Legiunii Arhanghelul Mihail și Căpitanul Mișcării Legionare. Acest Alexandru Macedon al neamului românesc, ce a stat contra hoardelor iudeo-bolșevice, ținându-le piept cu o mână de oameni, la începuturi, pentru ca, ulterior, să devină cea mai reprezentativă mișcare de rezistență împotriva comunismului, o mișcare unică la nivel european și mondial. Binecuvântată fie nașterea sa! Slăvit fie sacrificiul său!

Capitanul 13 sept 1899_Naşterea

„Va veni o vreme când toate neamurile pământului vor învia, cu toți morții și cu toți regii și împărații lor. Având fiecare neam locul său înaintea tronului lui Dumnezeu. Acest moment final, învierea din morți, este țelul cel mai înalt și mai sublim către care se poate înălța un neam!” (Corneliu Zelea Codreanu, „Pentru Legionari”).

ML Intemeietorii

Mișcarea Legionară – Garda de Fier

„Ea exercita în 1936, dar si înainte, o influentă extraordinară asupra tineretului liber si necorupt.

Corneliu Zelea Codreanu, seful ei, avocat cu o licentă în drept luată la Facultatea de Drept din Iasi si cu un doctorat îndrept început în conditii grele de trai, în lipsuri, la Grenoble în Franta, era privit de tineret cu o admiratie crescândă din an în an. Era un erou, robul unei cauze: salvarea României din mâinile evreilor, salvarea sufletului românesc ce se pervertea lent de presă, de scrierile evreiesti si de tot duhul ebraic ce desfăsura o actiune de despărtire de valorile românesti autentice, împingând la un materialism deghizat si la ateism.

Forta lui morală uimea. Un aer mistic împresura actele lui. Bărbat frumos ca un print de legendă, bine legat, îmbrăca costumul national, cu suman în loc de palton, avea o privire  pătrunzătoare care te sfredelea până în adâncul sufletului. Multi oameni ce au stat linistiti în fata altor semeni sus-pusi, în fata lui aveau trac. Era un om uimitor!

Trecutul lui de luptă, încă de când terminase Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu, eroismul lui în atitudini, demnitatea lui înaltă, toate actele lui stârneau interes si entuziasm.

Vorbea puțin. Geniul lui a fost organizarea.

În 1936 avea în jurul lui un număr impresionant de oameni de mare calitate spirituală si de o fortă morală rar întâlnită. Toti erau luptători. Trebuiau să cucerească masele la programul legionar nationalist si crestin.

Corneliu Zelea Codreanu nu publicase încă un program al Gărzii de Fier, dar toată lupta lui se ducea pe directia creării unui nou tip de român: viteaz, energic, corect, dezinteresat, ce trebuia să lupte pentru reintegrarea românilor în drepturile lor si cucerirea puterii economice din mâinile evreilor foarte bogati.

Corneliu Zelea Codreanu spunea: Vrem să întoarcem neamul cu privirile spre Dumnezeu.” (fragment din cartea „Amintiri din întuneric”, de Nicolae Grebenea)

Icoana Arh.Mihail

Cel ce luptă chiar singur pentru Dumnezeu și neamul său nu va fi învins niciodată

Corneliu Zelea Codreanu a fost prigonit întreaga viață, calomniat, întemnițat, hulit, bătut, arestat, condamnat prin cel mai nedrept proces din istoria românilor și în cele din urmă eliminat în mod talmudic de interesele iudeomasoneriei internaționale.

În toamna anului 1920 se deschideau cursurile universitare la Iași fără serviciu religios. „Se proclama lupta contra lui Dumnezeu, alungarea lui Dumnezeu din școală, din instituții, din țară”. Pentru că a luptat să se păstreze religia în școală, Corneliu a fost bătut aproape o jumătate de oră, dar a reușit să obțină deschiderea cursurilor universitare cu rugăciune. De atunci mi s-a înrădăcinat credința, care nu mă va părăsi, că cel ce luptă chiar singur pentru Dumnezeu și neamul său nu va fi învins niciodată.

Îndurerat că nu-i înțeles și că e lovit din toate părțile, el scrie: Singurul sprijin în mijlocul atâtor infernale uneltiri și uriașe asalturi, l-am găsit numai la Dumnezeu. Începusem să postim, post negru, toate vinerile, iar în fiecare noapte, la ora 12, să citim acatistul Maicii Domnului”. (1)

Cele 6 legi fundamentale ale cuibului

„1. Legea disciplinei: fii disciplinat legionar, căci numai așa vei învinge. Urmează-ți șeful și la bine și la greu.

2. Legea muncii: muncește. Muncește în fiecare zi. Muncește cu drag. Răsplata muncii să-ți fie nu câștigul, ci mulțumirea că ai pus o cărămidă la înălțarea Legiunii și la înflorirea României.

3. Legea tăcerii: vorbește puțin. Vorbește ce trebuie. Vorbește când trebuie. Oratoria ta este oratoria faptei. Tu făptuiește; lasă pe alții să vorbească.

4. Legea educației: trebuie să devii altul. Un erou. În cuib fă-ți toată școala. Cunoaște bine Legiunea.

5. Legea ajutorului reciproc: ajută-ți fratele căzut în nenorocire. Nu-l lăsa!

6. Legea onoarei: mergi numai pe căile indicate de onoare. Luptă și nu fi niciodată mișel. Lasă pentru alții căile infamiei. Decât să învingi printr-o infamie, mai bine să cazi luptând pe drumul onoarei.” (Corneliu Zelea Codreanu: Cărticica șefului de cuib)

Cum trebuie sã fie si sã se poarte un șef

„Un sef trebuie sã fie întelept, trebuie sã se gândeascã bine când ia o hotãrâre, pentru ca ea sã fie bunã. Hotãrârea trebuie luatã repede si dusã pânã la capãt.

Trebuie sã fie blând si sã-si iubeascã oamenii de sub comanda lui. Trebuie sã fie voios; asa trebuie sã aparã înaintea celor pe care îi comandã, nu amãrât întunecat nervos.

Trebuie sã fie drept cu legionarii si cu toatã lumea. Nici adversarului nu-i poate face nedreptate. Va lupta cu el, îl va învinge, dar pe cãile dreptãtii, ale moralei; nu prin lasitate sau minciunã.

Trebuie sã fie curajos si hotãrât în ceasuri de primejdie. Asa bunãoarã, dacã va vedea un om în primejdie, datoria de onoare a unui legionar este de a sãri pentru a-l salva, înfruntând primejdia. Ex.: foc, înec, etc.

Trebuie sã împartã bucuriile si durerile cu toti camarazii lui. In orice ocazie în lume, nu numai în lumea legionarã, el trebuie sã-si aleagã locul cel mai greu. Un legionar nu se înghesuieste ca sã apuce cel dintâi loc la masã sau cel mai bun pat la culcare.

Trebuie sã fie dibaci, adicã orice ordin sã-l ducã la bun sfârsit, întrebuintând cãile cele mai inteligente.

Trebuie sã comande clar si sã-si ducã oamenii la biruințã.

Sã nu vorbeascã de rãu pe camarazii lui. Sã nu permitã sã i se vorbeascã de rãu despre altii.

Sã stie sã pãstreze armonia în unitatea pe care o conduce. Este de o importantã capitalã. Un sef de ar avea toate calitãtile din lume si dacã în unitatea pe care o comandã e ceartã, dezbinare, neîntelegere, trebuie imediat înlocuit. Sunt unii sefi care îndatã ce iau comanda unei unitãti, unitatea începe a se destrãma.

Sã fie foarte cuviincios cu toatã lumea. Sã nu bruscheze lumea, pentru cã în loc de a o atrage s-o îndepãrteze.

Trebuie sã fie cumpãtat la toate. De exemplu: nu se poate concepe nici un sef si nici un legionar beat. Legionarul poate petrece, dar nu se îmbatã.

Sã fie om de cuvânt.

Sã fie de o cinste care sã-i atragã stima tuturor oamenilor din jur. Intr-un cuvânt, sã se poarte în asa fel încât toatã lumea sã poatã spune: „Intr-un legionar te poti încrede, cãci un lucru luat de un legionar pe seama lui îl duce la bun sfârsit.”

Seful legionarilor este un om nãzdrãvan, care din orice împrejurarea oricât de grea ar fi ea, iese deasupra. El trebuie sã fie învingãtor. De va cãdea, el se va ridia din nou si va învinge. Numai înzestrat cu astfel de calitãti, un sef legionar va putea prin scoala cuibului si prin puterea exemplului, transforma pe fiecare român creind un suflet nou, un adevãrat caracter, care va sti sã învingã în toate împrejurãrile si cu care tara se va putea mândri.” (Corneliu Zelea Codreanu: Cărticica șefului de cuib)

Screen Shot 2018-09-13 at 01.12.21

 

Încercarea de sfărâmare a blocului nostru

„Puterea iudeo-liberală a auzit de blocul nostru, de legământul făcut la Văcărești. Ea își dădea seama că, în jurul acestui bloc, studențimea se va ridica unitarăNimic nu înspăimântă mai mult pe jidani decât unitatea perfectă: blocul sufletesc al unei mișcări, al unui popor. De aceea ei vor fi necontenit pentru „democrație” care are un singur avantaj și acela pentru inamicul nației. Pentru că democrația va sparge unitatea și blocul sufletesc al unui neam și în fața unității și solidarității perfecte a iudaismului din țară și din întreaga lume, nația, divizată în partidele democrației, se va prezenta dezbinată și va fi înfrântă.

[…] Dau cu această ocazie sfat tuturor organizațiilor, atrăgându-le atenția asupra acestui sistem care se întrebuințează frecvent și pretutindeni. Pentru pararea atacului: a) nu se va da niciodată crezare ori de unde ar veni informația; b) a se comunica imediat încercarea de intrigă a grupului respectiv, respectiv persoanelor vizate și șefilor. În momentul acesta atacul va fi respins.” (Corneliu Zelea Codreanu: Pentru Legionari, pg.202-203)

Gânduri în fața acestei lumi

„Numărul nostru mic, faţă de forţa uriaşă a acestor puteri atotstăpânitoare, ne făcea să ne punem adeseori întrebări ca acestea:

Dacă vom fi scoşi în afară de lege? Dacă aceste hidre îşi vor da seama de ceea ce pregătim noi, ele ne vor ridica în cale toate obstacolele şi vor încerca să ne strivească. 

Ochii lor stau aţintiţi asupra noastră. Ei pot să ne provoace. Am mai pornit odată tăcuţi şi liniştiţi la Ungheni şi am fost provocaţi şi duşi apoi până în marginea prăpastiei cu toate planurile noastre.

Ce vom face dacă ne vor provoca? Vom scoate din nou pistoalele şi vom trage pentru ca să ne putrezească oasele în închisori şi planurile noastre să se sfarme? În faţa acestor perspective ce ni se deschideau, ne-a încolţit în minte gândul retragerii în munţi. Acolo unde Românul a primit lupta cu toate puhoaiele duşmane. Muntele e demult legat de noi, de viaţa noastră. El ne cunoaşte. Decât să ni se usuce trupurile şi să ne sece sângele din vine, în închisorile urâte şi triste, mai bine să ne terminăm viaţa murind cu toţii în munţi, pentru credinţa noastră.

Respingeam, aşadar, umilinţa de a ne vedea din nou în lanţuri.

Vom ataca de acolo, coborând, în toate viesparele jidăneşti. Sus, vom apăra viaţa copacilor şi munţii de pustiire. Jos, vom împrăştia moarte şi milă.

Vor trimite să ne prindă şi să ne omoare. Vom fugi; ne vom ascunde; vom lupta; iar la urmă, vom fi desigur, răpuşi. Căci noi vom fi puţini, urmăriţi de batalioane şi de regimente româneşti. Atunci vom primi moartea. Sângele nostru al tuturora va curge.

Acest moment va fi cel mai mare discurs al nostru adresat neamului românesc şi cel din urmă.” (Corneliu Zelea Codreanu: Pentru Legionari, pg.292-293)

 

Capitanul-Miscarii-Legionare-Cornezliu-Zelea-Codreanu

Biruința legionară. Biruința veșnică și adevărată este biruința născută din martiriu.

„Slujitorii lui Dumnezeu au fost uciși, calomniați și prezentați opiniei publice românești și mondiale ca și cei din urmă răufăcători, căci deconspirau, ca niște prooroci, intenția criminală a celor ce conduc lumea sub masca perversă a unora ce vor să o salveze, a celor ce vorbesc de toleranță.

Citind imensa literatură legionară veți constata ignoranța dirijată în care a fost ținută societatea românească și internațională timp de o jumătate de veac, și continuă să fie ținută și azi prin manevre oculte, și veți simți în inimi zvârcolirile din morminte ale celor uciși pentru Adevăr. Nu îngăduie Dumnezeu ca sămânța căzută să putrezească fără să încolțească, să crească și să dea rod pe pământul și în sufletul românesc și al întregii lumi. Ca un sunet de trâmbițe aud în suflet chemarea la lupta împotriva lui satana și a slujitorilor lui a întregii suflări omenești sub patronajul Arhanghelului Mihail.

Căpitanul crease o școală morală, și nu un partid politic, ce avea ca obiectiv modelarea în viziune creștină a sufletelor, nu acapararea puterii politice.Imperiul bizantin a ajuns și politicește în brațele creștinilor; așa și România va cădea politic – din mâna celor fără conștiința responsabilității în fața lui Dumnezeu – în brațele legionarilor, nu prin lovituri de stat, nici prin șantajul maselor cu voturi măsluite, ci prin jertfe și viață virtuoasă, operând în conștiința neamului chemarea lor la conducerea statului. E un proces lung, alte generații vor trebui să se așeze conștient pe altarul ispășirii păcatelor acestui neam.

Fără a minimaliza meritele altor neamuri din punct de vedere cultural, artistic, științific etc., pe plan spiritual însă, Lumina aprinsă de la Altarul Jertfei și Învierii lui Hristos, păstrată în Potirele Altarelor Sfintei Biserici, este purtată acum în lume de acești misionari laici, care-și zic legionari ai Arhanghelului Mihail. Ei sunt recunoscuți de Biserică datorită mărturisirii prin jertfa supremă întru apărarea Crucii, prin Moța și Marin, prin toate celelalte mii de jertfe aduse pe altarul credinței în Hristos și Învierea Lui, mai ales sub teroarea comunistă.

Totuși, astăzi poporul nostru, hrănit timp de o jumătate de veac cu minciuna comunistă, cu diversiunea și teroarea, la auzul numelui de legionar tresare îngrijorat și se uită împrejur cu prudență, încuiat în răul cu care l-au hrănit slujitorii lui satana ca să nu se salveze, să nu se mântuiască, încât „văzând nu văd, auzind nu aud și nu pricep cu mintea”. Toți legionarii însă se găsesc fie în Biserica luptătoare, fie în cea triumfătoare. Ei sunt mărturisitori activi, laici sau clerici, declarați și nedeclarați, și sunt jertfe mijlocitoare înaintea Scaunului de Judecată al lui Dumnezeu, pentru iertarea păcatelor acestui neam.

Mișcarea Legionară a epuizat din toate punctele de vedere, doctrinar, formativ- educațional, metodologic și organizatoric, toate aspectele și datele în procesul de devenire a omului nou creștin-legionar, singurul care poate rezolva toate problemele de viață materială și spirituală în acest veac demonizat. Acest om preface lumea, acționând mai întâi asupra propriei sale ființe. „Împărăția Cerurilor este înlăuntrul vostru”, zice Mântuitorul; iar Căpitanul: „Răul ne vine de la suflet”.

Oricine va voi să-și slujească neamul său în numele lui Dumnezeu va fi numit legionar, de va voi sau nu. Și va fi prigonit pentru acest crez, pentru ca Dumnezeu să fie preamărit în el. Căci ce cinste poate fi mai mare pentru om pe pământ?

Căpitanul nu era un propovăduitor demagogic al învățăturilor creștine, ci misionar trăitor, împlinitor, în viața personală mai întâi, al acestor adevăruri, apoi un sfetnic și un diriguitor al vieții comunității pe care o conducea. Asta l-a impus ca far de lumină tuturor conștiințelor românești cu adevărat cinstite, de la simpli țărani și muncitori până la intelectuali luminați; avem îndrăzneala să spunem că elita spiritualității românești este și elita spiritualității acestui veac.” Virgil Maxim, Imn pentru Crucea purtata, vol. 1

Screen Shot 2018-09-13 at 01.26.57

Discursul Căpitanului: „… din adâncuri se înalță biruitor legionarul, cu sufletul său de stâncă. Cei ce cred că-l pot învinge, ca și cei ce cred că-l pot cumpăra, se vor convinge în curînd, dar prea târziu, că s-au înșelat!”

Surse:

Corneliu Zelea Codreanu: Pentru Legionari, Vol.1, Ediția a III-a, București 1940

Corneliu Zelea Codreanu: Cărticica șefului de cuib

Nicolae Grebenea: Amintiri din întuneric

Virgil Maxim, Imn pentru Crucea purtata, vol. 1

(1): http://www.glasulstramosesc.ro/blog/maine_se_implinesc_118_ani_de_la_nasterea_lui_corneliu_zelea_codreanu/2017-09-12-500

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s