22 iulie: Pomenirea Sfântului Părinte Mărturisitor Ilie Lăcătușu, legionar cu sfinte moaște întregi

Rugăciune către Sfântul Părinte Ilie Lăcătușu

O, Sfinte Ilie, mare făcătorule de minuni, la tine alergăm acum, ca la un grabnic ajutător. Vezi puținătatea credinței noastre, vezi slăbiciunile și neputințele noastre. Nu ne lăsa să fim biruiți de frică și de lucrarea puterilor drăcești, care caută să ne piardă în fel și chip. De la începuturile Bisericii mulți înaintemergători ai antihristului s-au arătat, răspândind rătăcirile lor și pierzându-i pe cei slabi în credință. Iar în vremea noastră numărul lor s-a înmulțit, și din pricina lor bisericile se golesc și oamenii își pierd sufletele, alegând căile pierzaniei. Avem nevoie de ocrotirea ta, Sfinte, să rezistăm ispitelor din fiecare zi. Avem nevoie de mijlocirea ta, Sfinte, ca să nu pierdem ajutorul dumnezeiesc.

Roagă-te lui Dumnezeu pentru toate familiile binecredincioase, pentru toți părinții creștinii și copiii lor. Roagă-te pentru toți preoții Bisericii dreptslăvitoare, să mărturisească Adevărul fără teamă. Roagă-te pentru ierarhii de pretutindeni, să păstorească turmele lor cu frică de Dumnezeu. Roagă-te, Sfinte Ilie, pentru toți monahii și toate monahiile, să le dăruiască Dumnezeu darurile Sale pentru rugăciunile tale.

Ne rugăm ție și tuturor noilor mucenici și mărturisitori, să nu uitați în rugăciunile voastre Neamul românesc, care este încercat parcă mai mult ca niciodată. Feriți-l de dușmanii văzuți și nevăzuți, prin darul pe care l-ați primit de la Dumnezeu. Ajutați-ne, Sfinților, și acum, și în vremea încercării credinței noastre. Să nu ne lepădăm de Hristos, oricât de grele vor fi încercările prin care vom trece. Iar dacă vom cădea, să ne ridicăm degrabă prin mijlocirile voastre. Și prin pocăință să ne smerim, cerându-I Bunului Dumnezeu să ne schimbe viața și să ne primească la sfârșitul vieții noastre în Împărăția Sa cea cerească, unde acum Îl lăudați împreună cu toți îngerii și sfinții. Amin.

O viață în slujba Domnului și a semenilor 

Imagini pentru parintele ilie lacatusuPărintele Ilie Lăcătuşu s-a născut la 6 decembrie 1909, în familia cântăreţului bisericesc Marin Lăcătuşu din localitatea Crăpăturile, judeţul Vâlcea. După şcoala primară, între 1922 şi 1930, tânărul Ilie Lăcătuşu a urmat Seminarul Teologic din Râmnicu Vâlcea, apoi între 1930 şi 1934, cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti. Deşi era căsătorit încă din martie 1931, Ilie Lăcătuşu a primit darul preoţiei abia după obţinerea licenţei în teologie. Pentru o scurtă perioadă de timp este slujitor la Parohia Osica de jos, în judeţul Olt, pentru ca de la 1 noiembrie 1934 să devină paroh la Pluta, judeţul Mehedinţi. Situată între Filiaşi şi Strehaia, Parohia Pluta, cu filiala Buiceşti, avea 469 de familii, respectiv 1.805 suflete. Aici, prezbitera Ecaterina Lăcătuşu, învăţătoare la şcoala din localitate, a înfiinţat un frumos cor care dădea răspunsurile la slujbele săvârşite de părintele Ilie Lăcătuşu. Pentru ridicarea culturală a comunităţii, părintele a înfiinţat un „centru cultural“, dar şi o cantină şcolară pentru toţi elevii din localitate.

Prin numeroasele iniţiative pastoral-misionare, părintele Lăcătuşu a devenit foarte iubit de credincioşi, în comunitate neexistând sectanţi. De aceea, în perioada guvernării legionare a fost cooptat în calitate de şef de cuib, a cărui activitate însă s-a rezumat la iniţiative gospodăreşti, după cum rememora într-o declaraţie din 1954: „Ni s-a spus pe un ton convingător că este cazul să dăm şi noi concurs acelui partid care nutreşte bine bisericii şi ţării şi că luptă pentru dreptatea celor mulţi şi ca atare şi noi pentru interesele generale obşteşti comunale… Am ţinut câteva adunări, am luat hotărâri pentru terminarea podeţelor mici începute şi deteriorate în comună, pentru curăţenia şoselei de zăpadă, pentru adunatul fierului vechi, a părului de porc, împărţindu-ne cu atribuţii pe sectoare de activitate“. Părintele a activat în Mișcarea Legionară până în ianuarie 1941.

Ulterior, între 1 noiembrie 1942 şi martie 1943, a făcut misiune pe frontul antibolşevic din Transnistria, slujind la Biserica „Sf. Arhanghel Mihail“ din Şerşeniţa, judeţul Râbniţa, în apropiere de Nistru, parohie cu 974 de familii, respectiv 4.000 de suflete. În perioada bolşevică, biserica parohială fusese transformată în club politic. Părintele Lăcătuşu a reamenajat-o şi a înzestrat-o cu icoane, veşminte şi obiecte de cult, astfel încât la 3 noiembrie 1942 a resfinţit-o. Ca slujitor a împărţit obiecte religioase credincioşilor, a iniţiat acţiuni de ajutorare cu lemne de foc pentru cei săraci, a înfiinţat o cantină destinată şcolarilor orfani, a predat religia în şcoli, totodată de la 1 ianuarie 1943 suplinind Parohia Grabova, din vecinătate.

După instalarea regimului comunist, părintele Ilie Lăcătuşu a intrat în atenţia Securităţii, mai ales datorită stimei de care se bucura în localitate. În urma unor declaraţii calomniatoare date de doi membri PMR, prin care se arăta că părintele „ar duce activitate de dezbinare în localitate“, în 1949 se declanşează o urmărire împotriva sa. Însă ancheta Securităţii a dovedit contrariul. Nu la fel s-a întâmplat în anul 1952, când a fost arestat din cauza antecedentelor politice.
În contextul valului de arestări declanşat în rândurile foştilor lideri locali legionari, la 19 iulie 1952 părintele Ilie Lăcătuşu era reţinut de Securitatea regiunii Craiova şi trimis în ancheta de la Ministerul Afacerilor Interne. La percheziţia domiciliară i s-au confiscat 59 de exemplare din revista preoţească „Renaşterea“. Conform unor denunţuri, părintele Ilie Lăcătuşu ar fi deţinut funcţia de şef de sector legionar în vremea guvernării naţional-legionare. Din coroborarea documentelor (multe contradictorii), care se găsesc în dosarele întocmite de fosta Securitate, reiese faptul că, în noiembrie 1940, părintele Lăcătuşu ar fi fost delegat la şefia sectorului legionar de care aparţinea, însă fără a milita politic. Anchetatorii de la Securitate au încercat să supradimensioneze „activitatea legionară“ a părintelui, în cele din urmă fiind trimis în colonie de muncă pentru 24 luni.

Părintele a executat condamnarea administrativă în coloniile de muncă de la: Peninsula (16 noiembrie 1952 – 28 august 1953), Borzeşti şi Oneşti, de unde la 26 aprilie 1954 a fost eliberat. Revine în parohia sa de suflet. Deşi avea antecedente penale, părintele era stimat în continuare de credincioşi şi chiar de către reprezentanţii autorităţilor locale şi politice. În documentele Securităţii, se arată cum părintele Lăcătuşu este permanent înconjurat şi ajutat de preşedintele Sfatului popular, secretarul comunal de partid, instructorul de partid, acesta din urmă în noiembrie 1957 cerându-i sfinţirea fântânii din faţa primăriei. Tocmai astfel de manifestări deranjau organele de represiune. I se consemnează predicile „cu dublu înţeles“, precum cea din 7 aprilie 1957: „Oamenii să-şi achite cotele ca Învierea Domnului să nu-i găsească supăraţi şi să aibă neplăceri“.

Din astfel de motive, la 1 iulie 1959 părintele Lăcătuşu a fost reţinut şi, prin decizie a MAI, trimis în lagăr de muncă pentru 60 luni. A muncit în lagărele de la Periprava (iulie 1959, decembrie 1959-1964) şi Salcia (octombrie 1959), fiind eliberat la 6 mai 1964, cu dreptul de a se întoarce la slujirea preoţească. Câteva luni a fost nevoit să urmeze un tratament medical la Bucureşti. De la 20 decembrie 1964 a ocupat postul de paroh la Gârdeşti, comuna Necşeşti, raionul Roşiorii de Vede. Aici a reparat biserica şi a slujit altarului cu demnitate şi discreţie, astfel încât să nu atragă atenţia organelor represive, deşi acestea îl urmăreau permanent. În încercarea de a se muta la Bucureşti, aproape de fiica sa, în august 1970 este transferat la Parohia Cucuruzu, comuna Răsuceni, judeţul Ilfov, de unde în 1978 s-a pensionat.

La 22 iulie 1983 a trecut în ceata drepţilor. Pentru Ilie Lăcătuşu nu militantismul politic, ci slujirea Bisericii şi a poporului au constituit preocupările de căpătâi, după cum se exprima într-o declaraţie din 1941: „M-am încadrat cu cele mai curate intenţiuni în Mişcarea legionară, cu gândul la jertfelnicie, pentru binele Neamului şi Patriei, lucrând cu înţelepciune şi tact în rolul meu de educator în această latură de îndrumare civic-naţional-patriotică… Fiind preocupat şi pătruns de conştiinţa misiunii hainei şi prestigiului preoţesc, n-am făcut loc faptei de ocară şi prilej de poticnire celor buni, deoarece eram înarmat nu cu muniţiuni şi arme ucigătoare pe care nu le-am avut niciodată, nici promise, nici în posesie, ci am avut, în ciuda tuturor vrăjmaşilor, credinţă în Dumnezeu şi respectul faţă de tot omul. Lucrând în dragoste evanghelică, am purces în prisosul de timp ce mi-l îngăduiau treburile bisericeşti la această muncă socială… Biserica a fost şi este lăcaşul unde inimile creştine şi-au plecat simţămintele topite în calde rugăminţi. Din faţa Sfântului Altar am binevestit prin predici voia Domnului Hristos, nicidecum aluziuni şi apologii politice… Purtarea în ţinută şi cuvânt mi-a fost cuviincioasă oricând şi oriunde. La dragostea mea faţă de enoriaşi, pe care nu i-am ameninţat niciodată prin vorbe necumpătate, mi s-a răspuns întotdeauna şi mi se răspunde şi azi cu cea mai însufleţită dragoste“. [1]

Părintele Ilie, model de sfințenie şi sprijin pentru deţinuţii de la Periprava

Imagini pentru parintele ilie lacatusuA fost o perioadă de la care ne-au rămas mai multe mărturii. Şi părintele Justin Pârvu, un alt mare duhovnic român, un stejar al Ortodoxiei între atâţia şi atâţia alţii, ne lasă poate cele mai vii mărturii, pentru că a stat împreună cu părintele Ilie în toată această perioadă. Erau munci care nu urmăreau decât anihilarea voinţei celor care erau acolo, nu urmăreau decât exterminarea lor fizică. Periprava este un ţinut care este expus unor mari variaţii de temperatură, iernile sunt năprasnice acolo, vânturile sunt foarte puternice, iar ei, chiar iarnă fiind, nu erau îmbrăcaţi decât în acel costum de zeghe, în acea vestimentaţie de zeghe, care era ponosită, roasă şi peticită.
Părintele Justin Pârvu ne-a lăsat o mărturie importantă despre momentul când au fost scoşi chiar de Sf. Trei Ierarhi, la tăiat de stuf pe o zi geroasă şi au fost obligaţi să intre în apa rece din ianuarie, să taie stuf. Părintele Ilie i-a îmbărbătat pe cei din jur, pe cei care au fost acolo şi, împreună rugându-se, a apărut soarele; un soare cald, un soare binecuvântat. Iar după ce au ieşit din apă, şi-au scos hainele, le-au pus la uscat, şi după ce s-au uscat hainele au putut să vină în lagăr complet uscaţi şi nimeni nu s-a îmbolnăvit. Iată, o mare minune s-a întâmplat atunci, lucru care i-a pus pe gânduri şi pe cei care erau paznicii închisorilor şi le-au arătat o dată în plus ce poate să facă puterea credinţei.
Pentru că în momentul în care-i băteau, paznicii lor aveau aceste reacţii, aceste afirmaţii, în sensul că: „Ia să vedem noi, banditule, unde-i Dumnezeul tău, i-a spune: unde-i?” Şi iar îi băteau, dorind să le smulgă credinţa din suflet: Unde-i Dumnezeul Tău?… Au fost situaţii şi ocazii în care Dumnezeu le-a arătat cu prisosinţă că este alături de cei ce sunt tari credinţă şi care nu se lasă îngenuncheaţi, mergând până la capăt. [2]

Chemarea la Ceata Drepților

În primăvara anului 1983 starea sănătății Părintelui înrăutățindu-se brusc, acesta a comunicat familiei sale că, dacă va trece ziua de 22 iulie, va mai viețui încă doi ani. Venind însă ziua de 22 iulie 1983, zi în care se afla pe patul unui spital din București, a fost numărat, însă, în „ceata aleșilor Părinți”. Cu câteva zile mai înainte a mai împărtășit familiei dorința sa legată de presbitera Ecaterina Lăcătușu, și anume că dacă aceasta se va săvârși la 15 ani după trecerea la Domnul a dânsului, trupul presbiterei să fie depus în aceeași criptă a cavoului familiei în care se găsea și dânsul depus.

În toată viața sa vremelnică, Părintele Ilie L-a iubit pe Mântuitor cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul, și L-a slujit cu smerenie și devotament. Însă, în același timp, a dovedit că i-a iubit și pe semenii săi ca pe sine însuși, slujindu-i și învățându-i tot timpul adevăratele semne ale iubirii lui Dumnezeu și ale desăvârșirii creștine.

Pentru familie și pentru cei care i-au stat aproape, ascultându-l și urmându-l, trăirea exemplară a vieții sale religioase și morale, laolaltă cu suferințele prin care a trecut, au fost și au rămas întărite de credință și de dragoste de neam. Era smerit, era blând, era drept, grăia cu deosebită înțelepciune și pricepere, era dulce la cuvânt și avea inimă milostivă. Părintele Ilie Lăcătușu a iubit mult oamenii și țara în care a văzut lumina zilei, iar pentru mântuirea oamenilor a ales Calea Crucii, rămânând astfel în amintirea celor care l-au cunoscut drept un model de viață trăită în slujba Domnului și închinată mântuirii oamenilor.

Iar ca un bun chivernisitor al Bisericii, a reparat Sfintele Lăcașuri, clopotnițele, sau împrejmuirile, în toate parohiile în care a slujit. A refăcut picturile bisericești și a realizat și alte lucrări ce erau necesare.

Descoperirea Sfintelor Moaște

Și iată că, împlinindu-se cei 15 ani de la stingerea candelei vieții Părintelui Ilie, presbitera Ecaterina Lăcătușu se săvârșește din viață în ziua de 27 septembrie 1998, după ce a primit cu bucurie Taina Sfântului Maslu, Taina Sfintei Spovedanii și Taina Sfintei Împărtășanii, așa cum o făcuse toată viața. În ziua de 29 septembrie 1998, urmând să aibe loc prohodirea și înmormântarea presbiterei, procedându-se la scoaterea Părintelui Ilie din cripta în care fusese depus și zidit cu 15 ani în urmă, a fost găsit întreg, neatins de nici o stricăciune, răspândind bună mireasmă, uscat și ușor, cu pielea de culoarea alunului, având un zâmbet întipărit pe chip aidoma celui ce i-a luminat – ca o mare bucurie cerească – întreaga sa viață, dând impresia unui om care doarme, după cum tot așa se afla și în ziua de astăzi. După această descoperire ce a avut loc în chip minunat, familia l-a depus pe Părintele Ilie într-o altă criptă din capelă, supraterană, unde a rămas astfel în contact permanent cu aerul, și s-a putut astfel observa că trupul Părintelui nu era afectat în nici un fel de trecerea zilelor.

În ziua de 5 octombrie 1998, familia înaintează un memoriu către Sfânta Arhiepiscopie a Bucureștilor, prin care se aduce la cunoștință această descoperire.

Începând cu data de 1 mai 1999, la Sfânta Mânăstire Frăsinei s-au făcut slujbe de dezlegare, timp de 40 de zile, după pravila bisericească, prin purtarea de grijă a Părintelui Ghelasie Gheorghe.

După slujba parastasului ce a avut loc în ziua de 29 septembrie 1999, când s-a împlinit un an de la deshumare, P.S. Teodosie Snagoveanul a citit o rugăciune arhierească de dezlegare, pentru iertarea păcatelor mari sau a anatemelor, ce ar putea împiedica trupul Părintelui să putrezească. Și trupul Părintelui a rămas, în continuare, neschimbat.

În ziua de 5 ianurie 2000, Patriarhul Teoctist a dat binecuvântare familiei, la Reședința Patriarhală din București, pentru a se deschide capela și a se permite dreptcredincioșilor să intre, să se roage și să se închine la moaștele Părintelui Ilie.

În ziua de 6 februarie 2000, Î.P.S. Serafim Joantă, Mitropolitul Europei Centrale și de Nord, a oficiat o slujbă la capela familiei, slujbă ce a fost urmată și de rugăciunile arhierești de dezlegare.

Trupul Părintelui Ilie a rămas tot neputrezit și, ca urmare, Arhiepiscopia Bucureștilor a deschis dosarul de cercetare canonică a vieții și a slujirii preoțești a Părintelui Ilie Lăcătușu.

Și astfel, după ce trupul neputrezit al Părintelui fusese ținut până atunci în taină, începând din ziua de 29 februarie 2000 ușa capelei a fost – și a rămas – deschisă tuturor credincioșilor ce vin să-i aducă slavă lui Dumnezeu și să se roage pentru iertarea păcatelor și ajutor.

Pe data de 10 mai 2000 a venit la capela unde se află depus Părintele Ilie o Comisie de Cercetare Canonică, ce a luat la cunoștință, în mod direct și complet, despre această minune dumnezeiască.

Vestea aflării moaștelor întregi ale Părintelui Ilie Lăcătușu s-a răspândit în întreaga țară, iar Părintele a fost cinstit ca un adevărat Sfânt încă de la început. Moaștele Părintelui Ilie Lăcătușu se află depuse în capela familiei aflată în cimitirul „Adormirea Maicii Domnului” din cartierul bucureștean Giulești, într-un sicriu realizat din sticlă, împlinindu-se astfel o altă rugăminte a Părintelui.

Prima icoană a Sfântului Ilie Mărturisitorul a fost pictată pe un perete exterior al Sf. Biserici de la Mânăstirea Petru Vodă, jud. Neamț, acolo unde stareț și duhovnic a fost Părintele Arhimandrit Justin Pârvu (+16.06.2013), un fost camarad de suferință de la Periprava al Părintelui Ilie Lăcătușu.

Imagine similară

Mulți credincioși, preoți, călugări, chiar și arhierei, atât din țară, cât și din străinătate, au venit și vin în continuare să se roage, să-i ceară ajutorul și să se închine la moaștele Sfântului Mărturisitor.

Este important de înțeles de către fiecare dreptcredincios ce anume înseamnă Părintele Ilie pentru noi, oamenii. Părintele este un adevărat model și îndreptar de trăire creștină, de simțire și de faptă românească pentru aceste timpuri prezente, atât de tulburi, Părintele arătându-ne limpede că numai prin păstrarea dreptei credințe și numai luptând pentru biruința acesteia, în numele Sfintei Treimi, vom fi sub Harul Duhului Sfânt, și vom putea pregusta, chiar în această viață, din fericirile vieții veșnice promise nouă de Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. [4]

Mărturii despre sfințenia Părintelui Ilie Lăcătușu:

INEDIT: Fotografie cu Sf. Ilie Lăcătușu salutând legionar, salut ce are la baza salutul roman, iar nu pe cel nazist

Sf. Ilie Lacatusu - salut legionar

De la inimă către Dumnezeu!

În fotografie este Părintele Ilie Lăcătușu cu soția sa, nu cu mult timp de trecerea sa la Domnul. Aceasta arată îmbrățișarea până la capăt a doctrinei legionare a unui sfânt, proslăvit de Dumnezeu cu sfinte moaște întregi, făcător de minuni încă din timpul vieții. Același lucru l-au făcut și alți sfințiți părinți, precum Sfântul Părinte Justin Pârvu, ceea ce arată că doctrina legionară nu a avut nimic în dezacord cu învățăturile Bisericii. Dacă s-a întâmplat ucideri a fost în nume propriu (asumate personal de către făptași), unele fiind pentru apărarea ființei naționale de mafia iudaică. Același lucru l-au făcut și Sf. Domnitor Ștefan cel Mare, Sf. Mc. Mihai Viteazul, Vlad Țepeș și l-ar fi făcut și în zilele noastre, mai ales cu trădătorii care acceptă construirea de moschei pe pământul sfânt al țării. Și spre informarea așa-zișilor “istorici”, salutul roman – adoptat și de Mișcarea Legionară, dar atribuindu-i altă semnificație –  a fost folosit înca din secolul 18 de românii din Transilvania, pentru a arăta ungurilor continuitatea românilor pe acele locuri, încă de pe vremea romanilor. [1]

Cât despre salutul nazist se vede cu ochiul liber că e total diferit, cu mâna paralelă cu pământul. A se observa ca respectivul salut legionar nu are absolut nici o treaba cu cel nazist: [3]

 

Imagini pentru fotografie realizată în 1892 la Arad, salut roman

În această fotografie realizată în 1892 la Arad, un copil îmbrăcat în straie româneşti, cu opinci şi brâu tricolor, salută cu mâna întinsă spre cer. Gestul acestui copil ne indică faptul că în secolul al XIX-lea în rândul populaţiei româneşti din teritoriile ocupate se practica acest mod de a saluta. De fapt (şi) în acest fel românii din Transilvania îşi afirmau  românitatea în timpul regimului austro-ungar. Obiceiul acesta era larg răspândit şi dura de secole. Originea acestui salut vine de la legiunile romane, iar semnificaţia sa era „vom învinge” (după cum spune istoria antică). Este adevărat că mai târziu el a fost preluat şi de hitlerişti, însă cine afirmă astăzi că acest salut are origine hitleristă dovedeşte ignoranţă sau este o victimă a manipulării propagandistice. Aşadar, salutul cu braţul întins spre cer, ca parte integrantă a spiritualităţii şi identităţii noastre de neam multiseculare, poate fi considerat ca fiind un salut românesc. [1]

 

 

Surse:

[1] http://ortodoxinfo.ro/2017/07/22/22-iulie-sfintitul-marturisitor-ilie-lacatusu-preot-legionar-cu-sfinte-moaste-intregi-icoana-acatistul-si-marturii-recente-2/

[2] http://www.marturisitorii.ro/2018/07/22/parintele-ilie-lacatusu-din-giulesti-sfantul-cu-moaste-intregi-din-romania-sau-mortul-viu-marturii-impresionante-la-20-de-ani-de-la-descoperirea-sa-si-la-35-de-ani-de-la-nasterea-la-cer-22-iulie-1/

[3] http://ortodoxinfo.ro/2018/07/22/35-de-ani-de-la-trecerea-la-domnul-a-parintelui-ilie-lacatusu-un-legionar-cu-sfinte-moaste/

[4] „Părintele Ilie Lăcătușu. Viața, Acatistul, Minuni”, Editura Babel, Bacău, 2016.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s