Corectitudinea politică este noua utopie. Iar utopiile ucid

Mai are cineva impresia, în vremurile acestea, că trăiește liber? că se poate manifesta liber? că poate spune liber tot ce are în minte? Atunci să se trezească din amorțeală, să se uite bine în jurul său și să ia aminte la toată desfășurarea de forțe a evenimentelor sociale.

Din păcate, e greu să mai afirmi că ești liber în această societate „politic corectă”, în acest comunism deghizat, ce pretinde a fi un capitalism reușit. E greu să afirmi că ești liber, când nici măcar nu mai poți gândi liber, fiindcă, în permanență, ți se spune ce să alegi (reclame pe aproape toate canalele media, propagandă electorală aproape în fiecare zi), cum să te comporți cu cei din jurul tău (principiul toleranței, legile anti-discriminare), ce să iubești (curvia, stupefiantele, haosul, nihilismul, obrăznicia) și ce să urăști (familia, credința, tradiția, neamul).

Valorile morale au fost pervertite. Adevărul este considerat minciună, iar minciuna a fost ridicată la rangul de adevăr. Întunericul este considerat lumină, iar lumina este considerată întuneric. Dar ce mare și amarnică înșelare! Dacă vorbești despre evrei, ești catalogat ca antisemit. Dacă ești împotriva spurcăciunii homosexualității, ești catalogat drept intolerant. Dacă condamni erezia ecumenismului și te delimitezi de ecumeniști, ești catalogat drept sectant (?!!), deși tu nu faci altceva decât să urmezi Canoanelor lăsate de Sfinții Părinți…tocmai pentru a rămâne în Biserica Ortodoxă.

În vremurile comunismului „oficial”, restricțiile erau axate, în principal, pe politicile economice, pentru a subjuga statele. După căderea regimului, statele au „beneficiat” de o piață liberă din punct de vedere economic, însă îndoctrinarea oamenilor a continuat…de data aceasta sub o formă ascunsă, ce promite libertate, în schimbul renunțării la valorile tradiționale.

„Libertatea” promisă este una perfidă, tocmai pentru că nu este libertate, ci o formă de pușcărie mentală. Este o spălare pe creier, în masă, pentru nivelarea gândirii și pentru a îndobitoci populația, până acolo încât să nu mai fie nimeni capabil să distingă binele de rău. „Războiul e pace, Libertatea e sclavie, Ignoranța e putere”… iată cum vorbele lui George Orwell trec din domeniul ficțiunii în cel al realității. Și mă întreb: oare ne place să trăim într-o asemenea stare de sclavie mentală, comportamentală, sub nivelul demnității umane? Mie nu îmi place și nici nu am de gând să mă complac în această stare de lucruri.

Așa că propun, în continuare, o serie de articole ce tratează fenomenul corectitudinii politice, tocmai pentru a cunoaște mai bine care sunt tehnicile și argumentele folosite de această formă de manipulare socială. Fiindcă „dacă putem da în vileag adevăratele origini și natura corectitudinii politice, vom fi făcut un pas gigantic către abolirea ei” (William S. Lind).

O scurtă descriere a ideologiei corectitudinii politice.

„Corectitudinea politică este o ideologie: marxism cultural. Și e mai primejdioasă decât marxismul economic, pentru că vizează schimbarea mentalităților și a comportamentelor, deci a vieții noastre, în profunzime și în mod ireversibil. Marxismul cultural și-a propus să dărâme „lumea veche”, întemeiată pe tradiție – înțeleasă ca moștenirea socială referențială, cu a sa axă imuabilă: raportarea la divinitate. Într-un cuvânt, vrea să distrugă normalitatea. În loc, va instaura o Nouă Ordine Mondială, bazată pe teroare, nivelare culturală și socială, ateism și viciu. Această „lume nouă” ar fi expresia unui totalitarism crunt, impus cu forța de către stat și menținut prin controlul permanent asupra persoanei, exercitat de același stat (eventual, unul global). Nimeni nu va putea gândi, vorbi și acționa decât în limitele trasate de corectitudinea politică. Libertatea va fi anulată, dar propaganda va susține că numai fără libertate suntem liberi cu adevărat.

Normalitatea va fi redefinită, după calapodul corectitudinii politice, așa cum se întâmplă deja în unele țări din Occident. Proces care începe prin schimbarea aparentă a realității cu ajutorul unei noi limbi. Unele cuvinte vor fi interzise, ca, de pildă, „mamă”, „tată”, „doamnă”, „domnișoară”, „soț”, „soție” și oricare altele ce amintesc de rolurile diferite ale bărbatului și femeii în familie și în societate, dar nu numai acestea. Alte cuvinte vor deveni normă, ca „gen” în loc de „sex”, „partener(ă)” în loc de „soț(ie)”, „persoană cu nevoi speciale” în loc de „invalid” sau „handicapat”, „persoană de culoare” în loc de „negru”, „contracepție post-concepțională” în loc de „avort”, „persoană cu dimensiuni” în loc de „gras” sau „obez”, ș.a.m.d. Rolul lor este de a minți asupra realității, sub pretextul că astfel înlătură discriminarea. O ipocrizie pură, menită să justifice poliția gândirii.

Prin manipularea limbajului, homosexualitatea, de exemplu, va deveni doar o opțiune sexuală între altele, deci normală, și nu o perversiune. Iar cine va avea curajul să demaște această minciună va fi pedepsit.

Nu aduc întâmplător vorba despre sexualitate, căci aceasta este esențială în ideologia marxismului cultural. Prin schimbarea perspectivei asupra sexualității, marxiștii culturali transformă anormalul în normal, dictează noi reguli de moralitate publică și dinamitează o bună parte din temeliile „lumii vechi”.

Toate eforturile corectitudinii politice țintesc crearea unui „om nou” (fără de care nu ar fi posibilă o „lume nouă”, nu-i așa?), printr-un proces de spălare pe creier. Prin urmare, idealurile marxiștilor au rămas fundamental aceleași, doar mijloacele au fost schimbate. Deoarece neomarxiștii au înțeles că războiul pentru Noua Ordine Mondială este în primul rând unul cultural.

Mișcarea de prefacere a marxismului economic în marxism cultural  a început în anii ’20 ai secolului trecut, cu ceea ce a rămas în istorie sub numele de Școala de la Frankfurt – în fapt, Institutul de Studii Sociale, fondat de un grup de marxiști. Membrii Școlii de la Frankfurt, care erau evrei, au emigrat în Statele Unite ale Americii, în anii ’30, când Germania a intrat în epoca nazistă. În mediul academic de peste Ocean influența lor a crescut treptat, până astăzi, când a devenit covârșitoare la nivelul întregii societăți. Generații în șir au fost formate în tiparele corectitudinii politice, ceea ce a provocat modificări sociale importante.

Din S.U.A., corectitudinea politică a fost exportată, pe filieră academică, dar și cu ajutorul mass-media, în Europa, unde are o „înrăurire” semnificativă asupra politicilor publice. Și în România se simte tot mai puternic suflul corectitudinii politice, alimentat de facultățile de Filosofie, Științe Politice și Comunicare, în care scrierile corifeilor Școlii de la Frankfurt sunt canonice. Puțini sunt profesorii care au îndrăzneala de a spune adevărul: corectitudinea politică este o utopie, iar utopiile ucid.

Noua utopie are, ca și marxismul clasic (vechea utopie), ambiția de a deveni „religia” Noii Ordini. O ideologie în care trebuie să crezi, dincolo de rațiune, căreia trebuie să i te închini fără murmur, pe care trebuie să o slujești până la ultimele consecințe.

Iată de ce este necesar să o respingă ferm oricine vrea să-și păstreze libertatea (de gândire, de expresie și de acțiune), adică umanitatea. Cât încă mai e posibil. Deocamdată, este.”

Sursa: „Corectitudinea politică: „religia” marxistă a Noii Ordini Mondiale”, William S.Lind, Andrei Dîrlău, Irina Bazon, Editura ROST, București, 2015, pg. 9-11

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s